In vara lui 1999, m-am urcat impreuna cu parintii mei intr-un Cielo alb si am inceput prima lunga calatorie. In fata noastra rula masina veche a unei colege de serviciu de-a tatalui meu si a fratelui ei. Destinatia? Grecia.
Sincer, nu-mi mai amintesc prea multe lucruri concrete. Stiu ca am fost socata de caldura torida a verii, de zapuseala si de aerul irespirabil, de flora complet straina mie pana atunci: leandru, rozmarin, palmieri, si, bineinteles, de culoarea socant de albastra a marii, de curatenia si claritatea acesteia, de finetea nisipului si de mirosurile puternice de carne rumenita pe gratar. In Grecia am descoperit cu adevarat placerea de a sta la plaja, de a ma balaci la nesfarsit in apa fiebinte a marii, de a savura o salata greceasca si de a ma plimba pe strazi pietruite la miezul noptii.
Hotelul la care am stat se numea Sun Set Hotel si avea plaja privata si piscina. Ne aflam in Halkidiki, in Neos Marmaras, pentru a fi mai concisa. Gardul hotelului era decorat cu o planta cataratoare care avea niste flori ciclam superbe si avea stalpi albi, acel alb pur pe care il au numai casele tipic grecesti. N-am mai intalnit un astfel de alb in Europa.
Nu faceam nimic altceva in afara de a manca pana nu mai puteam, a lenevi la soare, a ne balaci in apa si a ne plimba prin statiune prin soarele nemilos al amiezii. Cand inotam (cu aripioare sau colac, pentru ca pe vremea aceea nu stiam sa inot), privelistea care mi se arata era magnifica: o intindere infinita de albastru, inconjurat in semicerc de coaste verzi, pline de fel si fel de arbusti mediteraneeni.
Imi amintesc, din poze, bineinteles, si de portul statiunii, un locsor, ca un cuib, plin de vase albe, acelasi alb frapant ca al caselor. De asemenea, imi amintesc de taverna Pegasus unde am mancat pe saturate in fiecare seara si unde am gustat intaia si ultima oara caracatita, de magazinasul ascuns pe o straduta laturalnica de unde mi-am cumparat cateva rochite colorate pe care le mai pastrez si acum, de sunetul repetitiv al acelei melodii arhicunoscute care se revarsa din toate localurile grecesti, Zorba's Dance, si de dansul usor si ritmat care se impunea pe acest sunet.
Intr-una din zile am vizitat Meteora. Nu m-a impresionat niciodata locul, ce-i drept, insa m-am obisnuit cu el fiindca pe urma l-am vizitat de mai multe ori. Imi amintesc cum mama si colega tatalui meu au trebuit sa-si puna niste saluri nostime pentru a putea vizita, iar tatal meu si fratele colegei au imbracat niste pantaloni care semanau cu cei purtati de puscariasi. Ma amuz nespus si acum, uitandu-ma din nou peste pozele prafuite.
Sejurul cred ca a durat o saptamana sau cam asa ceva dar stiu ca mi-a placut la nebunie. De fapt, mi-a placut atat de mult incat am revenit pe urma nici mai mult nici mai putin decat de...4 ori! Dar asta este o poveste pe care o s-o spun alta data.
Sincer, nu-mi mai amintesc prea multe lucruri concrete. Stiu ca am fost socata de caldura torida a verii, de zapuseala si de aerul irespirabil, de flora complet straina mie pana atunci: leandru, rozmarin, palmieri, si, bineinteles, de culoarea socant de albastra a marii, de curatenia si claritatea acesteia, de finetea nisipului si de mirosurile puternice de carne rumenita pe gratar. In Grecia am descoperit cu adevarat placerea de a sta la plaja, de a ma balaci la nesfarsit in apa fiebinte a marii, de a savura o salata greceasca si de a ma plimba pe strazi pietruite la miezul noptii.
Hotelul la care am stat se numea Sun Set Hotel si avea plaja privata si piscina. Ne aflam in Halkidiki, in Neos Marmaras, pentru a fi mai concisa. Gardul hotelului era decorat cu o planta cataratoare care avea niste flori ciclam superbe si avea stalpi albi, acel alb pur pe care il au numai casele tipic grecesti. N-am mai intalnit un astfel de alb in Europa.
Nu faceam nimic altceva in afara de a manca pana nu mai puteam, a lenevi la soare, a ne balaci in apa si a ne plimba prin statiune prin soarele nemilos al amiezii. Cand inotam (cu aripioare sau colac, pentru ca pe vremea aceea nu stiam sa inot), privelistea care mi se arata era magnifica: o intindere infinita de albastru, inconjurat in semicerc de coaste verzi, pline de fel si fel de arbusti mediteraneeni.
Imi amintesc, din poze, bineinteles, si de portul statiunii, un locsor, ca un cuib, plin de vase albe, acelasi alb frapant ca al caselor. De asemenea, imi amintesc de taverna Pegasus unde am mancat pe saturate in fiecare seara si unde am gustat intaia si ultima oara caracatita, de magazinasul ascuns pe o straduta laturalnica de unde mi-am cumparat cateva rochite colorate pe care le mai pastrez si acum, de sunetul repetitiv al acelei melodii arhicunoscute care se revarsa din toate localurile grecesti, Zorba's Dance, si de dansul usor si ritmat care se impunea pe acest sunet.Intr-una din zile am vizitat Meteora. Nu m-a impresionat niciodata locul, ce-i drept, insa m-am obisnuit cu el fiindca pe urma l-am vizitat de mai multe ori. Imi amintesc cum mama si colega tatalui meu au trebuit sa-si puna niste saluri nostime pentru a putea vizita, iar tatal meu si fratele colegei au imbracat niste pantaloni care semanau cu cei purtati de puscariasi. Ma amuz nespus si acum, uitandu-ma din nou peste pozele prafuite.
Sejurul cred ca a durat o saptamana sau cam asa ceva dar stiu ca mi-a placut la nebunie. De fapt, mi-a placut atat de mult incat am revenit pe urma nici mai mult nici mai putin decat de...4 ori! Dar asta este o poveste pe care o s-o spun alta data.
Zorba
Postări
