Ce a urmat in anii de dupa aceea, nu-mi mai amintesc prea bine. Stiu ca am continuat sa mergem in Paralia pana in 2004, an in care s-au desfasurat Jocurile Olimpice la Atena. Tata a insistat sa nu mai mergem ca sa evitam aglomeratia.
Pana atunci insa am petrecut niste vacante frumoase pe malul marii Egee. Imi amintesc acum, dupa aproape 10 ani, de tenul ars de soare al grecilor, de rapiditatea cu care aruncau ingredientele pentru gyros pe o pita mare tinuta intr-o mana, de mirosurile amestecate de peste, paste, gyros, pepene rosu si alte fructe de vara, de luxul din vitrinele cu bijuterii si blanuri, de strazile pe care le bantuiam in noptile toride, de hotelurile pe care le-am schimbat, de nisipul fin si apa curata a marii, de atingerea trotuarului sub talpile mele goale, de rochiile vaporoase ridicate de briza puternica a marii, de rasetele stridente de pe strazi, de miile de culori care se revarsau din vitrine, din camerele de hotel, din largul marii...
Imi amintesc cu drag chiar si de vacanta in care a plouat zilnic si ne-am ascuns cu totii sub cearsafuri in camera de hotel ca sa nu privim cerul innourat si marea involburata, de vacanta in care camera rezervata de noi a fost data altcuiva si am fost nevoiti sa dormim o noapte intr-o vila aflata inca in constructie si de ziua in care am fost muscata de un "jelly-fish", un nume necunoscut si absurd pe atunci pentru mine.
Acum, dupa ani si ani, rememorand toate aceste scene si experiente, imi dau seama ca mi-e dor de Grecia. Prin 2003 mi-am promis ca atunci cand voi fi mare voi ajunge sa lucrez si sa locuiesc in Grecia, Atena sau orice alt oras. Au ramas numai promisiuni de copil, dar un singur lucru a ramas neschimbat: inca imi doresc sa traiesc in zona mediteraneana, exista ceva ce tine de ea care ma fascineaza si simt nevoia, an de an, sa merg din nou acolo desi stiu ca mai exista mii de alte locuri complet diferite care abia asteapta sa fie descoperite. Ma intorc mereu la Mediterana si-mi pare ca n-am sa ma satur cu adevarat vreodata de a-i admira frumusetile, de a-mi umple narile cu mirosurile puternice ale florilor exotice si ale mancarurilor delicioase, de a ma bucura de clima minunata, de a simti in palma tremurul continuu al valurilor.
Aici inchei capitolul dedicat Greciei. Urmatoarea destinatie, tot mediteraneana, a fost Italia. Patientez, je vais vous raconter...
Pana atunci insa am petrecut niste vacante frumoase pe malul marii Egee. Imi amintesc acum, dupa aproape 10 ani, de tenul ars de soare al grecilor, de rapiditatea cu care aruncau ingredientele pentru gyros pe o pita mare tinuta intr-o mana, de mirosurile amestecate de peste, paste, gyros, pepene rosu si alte fructe de vara, de luxul din vitrinele cu bijuterii si blanuri, de strazile pe care le bantuiam in noptile toride, de hotelurile pe care le-am schimbat, de nisipul fin si apa curata a marii, de atingerea trotuarului sub talpile mele goale, de rochiile vaporoase ridicate de briza puternica a marii, de rasetele stridente de pe strazi, de miile de culori care se revarsau din vitrine, din camerele de hotel, din largul marii...Imi amintesc cu drag chiar si de vacanta in care a plouat zilnic si ne-am ascuns cu totii sub cearsafuri in camera de hotel ca sa nu privim cerul innourat si marea involburata, de vacanta in care camera rezervata de noi a fost data altcuiva si am fost nevoiti sa dormim o noapte intr-o vila aflata inca in constructie si de ziua in care am fost muscata de un "jelly-fish", un nume necunoscut si absurd pe atunci pentru mine.
Acum, dupa ani si ani, rememorand toate aceste scene si experiente, imi dau seama ca mi-e dor de Grecia. Prin 2003 mi-am promis ca atunci cand voi fi mare voi ajunge sa lucrez si sa locuiesc in Grecia, Atena sau orice alt oras. Au ramas numai promisiuni de copil, dar un singur lucru a ramas neschimbat: inca imi doresc sa traiesc in zona mediteraneana, exista ceva ce tine de ea care ma fascineaza si simt nevoia, an de an, sa merg din nou acolo desi stiu ca mai exista mii de alte locuri complet diferite care abia asteapta sa fie descoperite. Ma intorc mereu la Mediterana si-mi pare ca n-am sa ma satur cu adevarat vreodata de a-i admira frumusetile, de a-mi umple narile cu mirosurile puternice ale florilor exotice si ale mancarurilor delicioase, de a ma bucura de clima minunata, de a simti in palma tremurul continuu al valurilor.
Aici inchei capitolul dedicat Greciei. Urmatoarea destinatie, tot mediteraneana, a fost Italia. Patientez, je vais vous raconter...
Postări
4 ianuarie 2011 la 17:43
Foarte interesant blogul tau! M-a atras mai ales prin faptul ca e diferit de toate celelalte...un jurnal de calatorie - ce idee originala! Ai fost inspirata si cu designul blogului (pe care, apropo, cum l-ai facut asa dragut pt ca nu exista imaginea asta la sabloane?) si cu titlurile in franceza....care parca imi dau acel aer misterios, romantic si plin de farmec al tarilor straine. Nu te opri, abia astept sa vad si articolul despre Italia...A la prochaine!
4 ianuarie 2011 la 19:45
Multumesc mult pentru incurajari. Ideea de jurnal de calatorie nu e tocmai originala, sunt multi alti oameni care au un astfel de blog, insa vreau sa-l fac original exact prin nota asta de romantism de care ai pomenit tu. Ma bucur sa vad ca imi iese, mai ales ca nu sunt tocmai o scriitoare.
Designul este luat de pe un site dragut numit BTemplates ( http://btemplates.com/ , daca esti curioasa). Cat despre titlurile in franceza, tin sa spun ca sunt moarta dupa limba franceza, e atat de frumoasa, atat de romantica...o sa vezi mai incolo, am sa povestesc si despre cele 2 mici excursii in Franta :D
Multumesc din nou si te mai astept pe aici! :)
5 ianuarie 2011 la 09:46
cu siguranta o sa mai trec pe aici!:)